Pentru orice radioamator din Europa, târgul anual de la Friedrichshafen este un fel de Mecca la care trebuie să mergi măcar o dată în viață. Problema este că dacă mergi măcar o dată vei dori să revii de fiecare dată. Este și cazul meu, în ultimii 10 ani lipsind doar o singură dată și atunci cu regrete imense că nu am putut participa. Și asta pentru că orice altceva devine nesemnificativ în comparație cu târgul Ham Radio. Cel mai mare talcioc din Europa, prezența cu standuri a majorității producătorilor importanți de echipamente din lume dar și a principalilor distribuitori din Europa, lansări de echipamente noi, zeci de conferințe, standurile majorității asociațiilor naționale de radioamatori, invitați de pe toată planeta și posibilitatea de a te întâlni față în față cu cei cu care comunici tot restul anului doar prin unde radio reprezintă doar câteva dintre argumentele de a participa. 3 zile la sfârșit de lună iunie în care stațiunea cochetă de pe malul lacului Bodensee adună peste 15.000 de vizitatori. Plus camping-ul din imediata vecinătate a târgului, un loc magic unde poți locui câteva zile în mijlocul a câtorva sute de oameni care au aceeași ”doagă scrântită” ca și tine, hi.

Norocul meu este că trăiesc la granița de vest a României, ceea ce face ca deplasarea la Friedrichshafen să poată fi realizată cu mașina într-o singură etapă, un drum de cca. 12 ore de condus aproape exclusiv pe autostrăzile din HA, OE și DL. Evitarea zborului cu avionul reduce mult costul deplasării și permite transportul tuturor celor necesare, mai ales la întoarcere după inevitabilul ”shopping” de profil. În ultimii ani am preferat să plec către târg cu câteva zile în avans, profitând de prezența mea acolo pentru a face și câteva zile de activări SOTA în zonă. Iar în acest an am hotărât să adaug un plus de cunoaștere aventurilor noastre, prin includerea în program a vizitelor la Izvorul Dunării și la castelul Hohenzollern, reședința oficială a familiei care a dat României dinastia regală modernă. De mai mulți ani doream să ajung în aceste două locuri cu impact emoțional pentru un român.

Călătoria către Germania a început duminică, 16 iunie pe la ceasurile serii odată cu întâlnirea cu Zoli YO2BP, partenerul meu tradițional de activări SOTA și mai nou de deplasări la Friedrichshafen, întrucât doream să profit de răcoarea nopții și de traficul redus de pe autostrăzi. Nu au lipsit aventurile, călătoria fiind aproape de a se termina înainte de a începe. După trecerea graniței cu Ungaria am experimentat o furtună cu grindină de mărimea oului de porumbel care a fost aproape să ne spargă geamurile mașinii. Norocul nostru a fost un pod transversal de pe autostradă sub care ne-am ascuns parțial timp de 20 de minute cât a durat urgia. Inutil să spun că pe autostradă nu mai circula nimeni, fiecare mașină încercând să se adăpostească sau măcar să nu adauge viteza proprie la cea a grindinei în cădere liberă. Restul traseului a fost parcurs fără peripeții, astfel încât primele ore ale dimineții de luni, 17 iunie ne-au găsit în parcarea de la Walserberg, în frontiera dintre OE și DL. După câteva ore de somn iepuresc în mașină am străbătut și ultima parte a traseului, astfel încât undeva la prânz eram deja în camping-ul din Friedrichshafen.

Surpriza a fost să descoperim că nu suntem printre primii sosiți ca în anii anteriori, ba chiar că cca. 25% dintre locuri erau deja ocupate. Ne-am întins corturile la umbra parțială a unui copac iar spre seară am plecat la aeroportul învecinat cu camping-ul pentru a-l prelua pe cel de-al treilea membru al echipei de anul acesta, Mihai YO6SM sau mai bine zis LA/YO6SM pentru ca Mihai locuiește de câțiva ani în Norvegia. Și am mai avut o surpriză plăcută în camping, aceea de a descoperi că suntem vecini la câțiva metri cu vechii noștri prieteni Hans Timmerman PB2T, secretar general IARU și soția sa Margreet K2XYL.

Hans s-a alăturat imediat echipei noastre de SOTA, așa că marți 18 iunie am plecat în prima zi de activări către munții Pădurea Neagră. Ca o paranteză la povestirea de față, cel mai important indicator rutier pe care un șofer străin îl învață imediat în DL este cel pe care scrie pe fond galben ”Umleitung” sau chiar prescurtat ”U” urmat de o săgeată. Pentru că indicatorul ăsta care înseamnă ”deviere” este omniprezent, omnipotent și face ca un traseu ce inițial trebuia să aibă 94km să ajungă la cca. 150km și o oră și jumătate de întârziere. Statul german investește masiv în repararea și dezvoltarea rețelei de drumuri, ei blochează efectiv drumurile pentru lucrări oferind variante de ocolire, așa că surprizele au fost nenumărate și înșiruite până la obsesie. Al doilea indicator pe care turistul străin îl învață repede este cel care duce către localitatea ”Ausfahrt”. Și toate drumurile din Germania duc către acea localitate, hi! Noi suntem obișnuiți că în România un indicator albastru cu săgeată să te îndrepte către localitatea înscrisă pe el. Ei, în Germania același indicator arată doar… ieșirea de pe drumul respectiv. Și asta face ca turistul român necunoscător de limbi teutonice să se mire cât de mare și de importantă este localitatea aia ”Ausfahrt” de vreme ce toate drumurile duc către ea, hi.

Vârfurile SOTA pentru prima zi de activări au fost alese în așa fel încât să ne conducă încet-încet către destinația finală a zilei, izvorul Dunării. Primul vârf a fost un drive-in, Hoher Randen DM/BW-235 în imediata apropiere a renumitei localității elvețiene Schaffhausen, unde toată lumea se ocupă cu fabricarea unora dintre cele mai performante ceasuri din lume. Și printre cele mai scumpe. Practic accesul către vârf pe un drum forestier trece din loc în loc granița dintre cele două țări ba într-un sens, ba în celălalt, astfel încât niciodată nu ești sigur în care țară ești. Și asta în condițiile în care Elveția nu este țară UE iar controlul la graniță poate fi uneori riguros. Ar mai trebui spus aici că mai toate drumurile forestiere neasfaltate din DL dar și din OE sau OK sunt în fapt excepțional de bune, putând fi parcurse cu orice fel de mașină. Sunt bine pietruite și compactate pe un profil convex, cu șanțuri de scurgere a apei pe ambele părți. În 10 ani de SOTA nu am văzut gropi în aceste drumuri prin partea aia de Europă. Sincer, la așa drumuri nici nu prea văd rostul asfaltului…

Al doilea vârf al zilei a fost un drive-in simpatic, Hochfirst DM/BW-015. Atât de simpatic încât ne-a permis chiar și o doză de răcorire la terasa de pe vârf, ulterior activării. De menționat că echipa ad-hoc a oferit de pe fiecare vârf QSO-uri în CW prin Zoli YO2BP și Hans PB2T precum și în SSB prin mine și Mihai YO6SM. Asta ca să mulțumim pe toată lumea.

Ultimul vârf al zilei ne-a apropiat semnificativ de locul de unde Dunărea pleacă la drum: Kandel DM/BW-009, foarte ușor de accesat și prevăzut în vârf cu un foișor superb pentru un sotist în condiții de ploaie. Ca de obicei, prognoza meteo a ținut cu noi într-un mare fel, ocolind mereu cu grație in acele zile mai multe fronturi de ploaie. Așa că eu și cu Mihai ne-am retras la umbra unui brad ca să nu deranjăm turiștii destul de numeroși la acea oră pe vârf.

Și a venit și momentul așteptat de mine de vreo 10 ani. Cel în care aveam să ajung la locul de plecare al unei povești de aproape 3000 km care veți vedea că nu are nici o logică: povestea parcursului Dunării. Dar să începem cu începutul. Există în acea zonă a Germaniei o controversă mai mult turistico-financiară asupra adevăratului izvor al Dunării. Fluviul își primește acest nume începând din localitatea Donaueschingen, prin confluența râurilor Breg și Brigach. O parte din locuitorii zonei consideră că izvorul Dunării se află în parcul castelului Donaueschingen care dă și numele localității, unde există o fântână circulară pe locul izvorului. Însă este cam ridicol să crezi că un susur mărunt de apă care se varsă în râul Brigach poate fi adevăratul izvor. Pare mai mult o găselniță de marketing turistic care să mai aducă niște bani în conturile celor de acolo. O altă parte a locuitorilor, cea majoritară, consideră (zic eu pe bună dreptate) că adevăratul izvor al Dunării este izvorul celui mai mare dintre cei doi afluenți constitutivi, respectiv cel al râului Breg. Acolo am fost și noi, iar locul este impresionant prin încărcătura de semnificație pe care o poartă, în antiteză cu simplitatea priveliștii.

Și mai e un lucru imposibil de explicat logic pentru un privitor mai atent al hărților din zonă. Micul izvor din imaginea de mai sus refuză cu încăpățânare să o ia către vest, acolo unde la mai puțin de 30km îl așteaptă marele fluviu Rin, la granița germano-franceză. Pe o rază de 1km de jur-împrejur există alte 5 izvoare care toate o iau înspre vest. În schimb, acest mic susur de apă preferă să parcurgă 3000 km (!) către est, tăind în două trei lanțuri muntoase, ca în cele din urmă să se verse în Marea Neagră. Interesant, nu? Încă nu am găsit o explicație logică pentru această stare de fapt.

Zorii zilei de miercuri, 19 august ne-au găsit dornici de o nouă zi de activări, de data asta începând cu un alt punct de interes: castelul familiei Hohenzollern, familia care a dat României dinastia noastră regală. Până nu demult nici nu știam că există un astfel de castel. Însă, datorită faptului că este amplasat pe vârful unui deal înalt, castelul este în același timp și vârf SOTA, și astfel l-am descoperit pe hărțile dedicate activărilor: DM/BW-846. Castelul este perfect conservat, o parte din el fiind reședință privată a familiei iar altă parte fiind deschisă accesului turiștilor. Activarea SOTA se poate face în condiții rezonabile pe aleea care înconjoară zidurile exterioare ale fortăreței. Am întâlnit acolo turiști de pe toată planeta, parcarea fiind plină de autocare.

Castelul fiind cel mai îndepărtat punct de Friedrichshafen, ziua de activări a continuat apropiindu-ne încet de locul de plecare cu activarea de pe Heersberg DM/BW-064 și apoi Blankenhalde DM/BW-853. Heersberg este poate cel mai frumos vârf SOTA din tot landul Baden-Württemberg. O plimbare ușor în ascensiune de 1,5 km de la locul de parcare și până în vârf îți dezvăluie un parc amenajat în mijlocul naturii în care este foarte greu să îți dai seama că mâna omului a contribuit masiv la amenajare: totul este făcut în așa fel să pară natural. Ultimul vârf al zilei, Blankenhalde, ne-a dat ceva emoții pentru că era destul de târziu către seară și la apelurile noastre nu ne-a răspuns aproape nimeni. În prima fază am crezut că avem probleme cu stația sau cu antena, apoi am crezut că a căzut propagarea. De fapt, singura problemă a fost… lipsa chaser-ilor din frecvență, pur și simplu nu mai era cine să ne vâneze. Așa că, dragii mei cititori pasionați de SOTA: feriți-vă de activările de seară.

Ziua a doua s-a terminat copios în camping cu cârnați pe grătar în regia lui Hans PB2T.

Pentru a treia zi de activări (joi 20 iunie) am ales un program mai lejer, cu vârfuri SOTA aproape de camping. Urmau totuși alte 3 zile de foc cu alergătura contra-cronometru de la târg și apoi drumul de întoarcere de 1200 km către România. Pe de altă parte, la primele ore ale dimineții de joi trebuia să fiu prezent în hala unde se pregătea decorarea standului EURAO la care ARR este afiliat și unde fiind primul venit din echipă a trebuit să preiau mobilierul din stand. Cu acestă ocazie am făcut câteva fotografii inedite cu târgul de la Friedrichshafen gol, cu o zi înainte de deschidere. Vi le ofer și vouă aici, căci este o ocazie unică de a vedea târgul și altfel decât în zilele în care este deschis publicului:

Înapoi în camping, mi-am luat partenerii de SOTA în mașină și am plecat la drum. De data asta am rămas doar trei activatori deoarece Hans intra în pregătirile pentru târgul de a doua zi. Am început în apropiere la cca. 20 km cu Gehrenberg DM/BW-348, apoi ne-am mutat pe Hochsten DM/BW-854. Pe Gehrenberg era să-mi stric recordul de aproape 180 de vârfuri SOTA activate fără probleme cu ploaia, însă vremea s-a răzgândit la timp și după câțiva stropi s-a retras rușinată de problema pe care era să o creeze, hi.

Hochsten este din nou un drive-in unde am ales un foișor simpatic în care n-a fost nevoie nici măcar să ridicăm undițele pentru că am legat dipolul direct de stâlpii foișorului aflat mult mai sus decât relieful înconjurător. De data asta am lucrat toți cu stația lui Zoli, un Xiegu G90 chinezesc care s-a descurcat perfect atât în CW cât și în SSB.

Și pentru că mai era timp, am plecat către al treilea vârf al zilei situat undeva către coada de vest a lacului Bodensee, pe numele lui Hochbuhl DM/BW-850. Aici din nou am fentat ploaia cu mare succes, mai ales că pe vârf am găsit un foișor de observație al vânătorilor. Și din nou ploaia s-a retras rușinată. A fost oarecum complicat de parcat mașina pentru că nu există parcare la ieșirea din localitatea învecinată iar accesul auto nu este permis către vârf. Însă plimbarea de vreo 2 km pe drumul forestier a făcut să merite efortul. 

Vineri 21 iunie a început nebunia târgului. Pentru cine nu a fost niciodată la Ham Radio Friedrichshafen poate e greu de înțeles că 3 zile de program cu un total de 9 + 9 + 6 = 24 de ore în care târgul este deschis nu ajung pentru tot ceea ce ar trebui făcut și văzut. De ex. o singură trecere pe repede-înainte pe la toate mesele din talcioc durează… 4 ore (!). Pentru că talcioc-ul se desfășoară în două hangare mari de avion în care poți să bagi lejer un Airbus A380. Ambele hale sunt pline de mese cu orice ți-ar trece prin cap, ba chiar și cu ”troncote” de care nici nu știi că ai nevoie, hi. Un bun prieten de-al meu din Cehia care avea pedometru la el mi-a relatat că face zilnic acolo cam 6…8 km doar în interior. Mulți vizitatori folosesc cu succes trotinetele pentru deplasare.

Prima zi am dedicat-o cu prioritate talciocului. Și asta pentru că am renunțat de ceva timp să mai cumpăr tot ceea ce am nevoie din altă parte. Fac lista de cumpărături și odată pe an iau tot ceea ce îmi trebuie de la Ham Radio. Pentru mine și pentru ceilalți vreo 10 prieteni din țară care își aduc brusc aminte cu drag de mine când plec în Germania la târg, hi. Avantajul de a merge acolo cu mașina, nu ești condiționat de greutatea bagajelor. Nu are rost să înșir aici tot ceea ce se putea cumpăra, marea mea bucurie a fost că înainte de ora 9 în prima zi eram deja posesorul unui antenna controller MAC-200 de la SGC, o raritate în Europa și un tuner excepțional pentru cunoscători, poate cel mai bun din lume. Cât despre atmosfera generală, am observat în acest an un interes major față de noul satelit geostaționar Es’Hail, existând deja pe mese o gamă largă de componente dedicate comunicării cu acest satelit. Din discuțiile purtate cu mai mulți cunoscuți apropiați de echipa germană care a construit satelitul am înțeles că ne așteaptă în curând provocări și mai interesante.

Ora 12 este ora la care toți pasionații de SOTA se întâlnesc în fiecare zi lângă QSL Wall (un panou unde fiecare participant își lipește QSL card-ul lui, se aduna acolo sute sau poate chiar mii de QSL-uri). Și tot în mod tradițional bucuria reîntâlnirii cu prieteni dragi se rafinează la mesele din curtea interioară a târgului, mâncând împreună prânzul și eventual povestind la un pahar de bere bavareză. Cu ocazia asta am revăzut un prieten foarte drag venit la târg special pentru că știa că mă va întâlni: Paul Schreier HB9DST. Paul este un mare pasionat de SOTA și vicepreședinte al singurului radioclub de SOTA din lume, HB9SOTA din Elveția cu mai multe zeci de membri activi. De Paul mă leagă o serie lungă de aventuri în SOTA împreună, așa că bucuria revederii a fost de nedescris.

A doua zi a târgului, sâmbătă 22 iunie, a fost dedicată cu precădere întâlnirilor mai mult sau mai puțin oficiale precum și Adunării Generale EURAO unde sunt membru în Consiliul Director și unde prietenul meu Petrică YO9RIJ este președinte, cea mai înaltă funcție obținută vreodată de un român în radioamatorismul din toate timpurile. Cu această ocazie am avut două motive de mare bucurie: primul este legat de vestea primită acolo în direct că EURAO a fost primit ca membru cu drepturi depline în ITU, cu alte cuvinte partener de același rang cu IARU în fața organismelor de reglementare internaționale în telecomunicații. Al doilea mare motiv de bucurie este că în urma muncii depuse și a rezultatelor obținute, Petrică YO9RIJ a fost reales pentru a doua oară consecutiv ca Președinte al EURAO pentru un nou mandat de 2 ani. O mare onoare pentru radioamatorismul din România de care sunt convins că 90% dintre radioamatorii români habar n-au. Deh, nimeni nu e profet în țara lui. Iar în radioamatorismul românesc zicala asta e regulă de bază. 

Alte întâlniri au avut ca subiecte de discuții probleme fierbinți de actualitate, cum ar fi propunerea franceză de partajare a benzii VHF cu comunicațiile aeronautice de date, coordonarea EURAO și IARU pentru a combate eficient această amenințare la statutul primar al benzii, partajarea benzii de 1,2 GHz cu proiectul Galileo sau statutul benzii de 50 MHz. În particular, am consumat destul de mult timp și efort pentru a face cunoscut ”celor care trebuie să afle” că România nu a acordat nici în acest moment drept de emisie radioamatorilor în banda de 5 MHz, suntem cu rușine ultima țară din Europa la acest capitol.

Ultima zi a târgului, duminică 23 iunie, a fost dedicată mai mult standurilor din hala A1 unde expuneau principalii producători de echipamente radio. Interesul meu principal a fost să testez noile transceivere Yaesu FT DX 101D și Kenwood TS-890S. Despre Yaesu numai de bine, în sfârșit au scos un model care se poate bate de la egal la egal cu celelalte stații din ”prima ligă”. Excelent în recepție, intuitiv în comenzi, display excelent partajat, a reușit să mai spele imaginea prăfuită de după FT DX 3000, FT DX 1200 și FT 991. Kenwood-ul nu a fost pentru mine cu adevărat o surpriză pentru că aveam deja așteptări mari de la el. S-a dovedit a fi exact ceea ce mi-aș dori dacă mi-aș permite prețul: un fel de down-version de la TS-990 care să aducă transceiverul la dimensiuni și greutate mai rezonabilă, dar care totuși să păstreze mare parte din bucuriile oferite de un TS-990. Exact asta și este TS-890S și îmi propun pe viitor să ajungă un exemplar în shack-ul meu, fie el și second-hand.

Ca orice lucru bun, totul se termină mai repede decât ți-ai fi dorit. Așa și cu deplasarea în Germania din acest an. Prin urmare, la primele ceasuri ale după-amiezii de duminică am strâns corturile din camping, l-am dus pe Mihai la aeroport și apoi împreună cu Zoli am plecat cu mașina către România. Bucuros totuși că ediția de anul acesta a deplasării a fost poate cea mai densă de până acum. Ceea ce face să merite fiecare strop de efort depus și fiecare minut consumat pentru acest scop. La ora la care scriu aceste rânduri, două luni mai târziu, revăd cu ochii minții toate momentele și, concluzionând, estimez că viitorul sună bine. Chiar dacă propagarea se mai lasă așteptată câțiva ani, ca o domnișoară fandosită.

Sorin YO2MSB

Categories: HomeQRPSOTA

6 Comments

Petrica · August 26, 2019 at 3:32 pm

Foarte frumos! Felicitari! Sigur, anul viitor nu voi rata excursia in DL!

Daroczi Carol · August 28, 2019 at 8:43 am

Hello Zoly yo2bp si ceilalti din grup. frumos articol. felicitari pentru realizari din acest mod de trafic.
73, yo2gl Károly D.

    Sorin YO2MSB · August 28, 2019 at 2:09 pm

    Multumim pentru aprecieri Carol, multa sanatate & 73!

      DANIEL · September 11, 2019 at 8:53 am

      Felicitari pentru articol.
      Cateva zile traite la intensitate maxima intre prieteni si hami din toata lumea.
      Astept cu nerabdare editia de anul viitor unde sigur voi veni.
      ’73 de YO3GA

Sorin YO2MSB · September 11, 2019 at 7:54 pm

Te asteptam cu drag din nou alaturi de noi, Dane. 73 es GL!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *