Uneori viața îți rezervă surprize frumoase exact atunci când nu te aștepți. La recomandarea unui bun prieten comun am luat legătura cu un pasionat activator de SOTA din Serbia în vederea efectuării de activări pe vârfurile din această țară aflată la doar 100km de Timișoara. După câteva discuții prin e-mail am stabilit să ne vedem la Belgrad pe data de 01 august, să ne cunoaștem și să demarăm primele activări împreună. Aca YU1CA, căci despre el este vorba în această povestire, s-a dovedit un partener excelent, un om deosebit cu simțul umorului mereu prezent și o gazdă desăvârșită.

Prin urmare, la primele ore ale dimineții de 01 august am dat curs invitației lui Aca (se pronunță ”Ața” în limba sârbă) și la ora 09 eram deja la Belgrad, pregătit pentru acțiune. După o mic dejun la firma lui Aca am plecat împreună către prima destinație a zilei, un vârf SOTA la care nu m-aș fi așteptat judecând după relieful predominant al Serbiei din acea zonă. După cca. 100 km spre sud-vest de Belgrad m-am trezit în fața unui… vulcan (!). Desigur, unul stins de milioane de ani, dar o structură singulară foarte abruptă într-un peisaj de podiș înalt cu dealuri molcome, ceva gen podișul Transilvaniei.

Ostrvica YU/CS-033 este provocarea perfectă pentru un sotist fără pretenții de alpinist. Se poate aborda fără echipament dedicat, însă pentru cei care își doresc siguranță maximă ar fi utilă o centură cu carabină de asigurare pentru ultima parte a traseului de ascensiune, abruptă și care se efectuează cu sprijin pe cabluri de oțel. Din vulcanul diluvian nu a mai ramas decât conul de lavă, hornul fiind erodat în timp de ploi și vânturi. Totuși, vorbim de o structură de rocă care se ridică cu peste 300 m peste orice altă formă de relief din jur și este vizibilă de la 50km venind pe drumul către vârf.

Dacă se folosește harta topo de pe site-ul sotamaps.org putem identifica locul de parcare al mașinii în imediata vecinătate a traseului de urcare. Prima treime este o potecă pe alocuri amenajată cu trepte din lemn, în interiorul pădurii. A doua treime este o urcare liberă pe roca vulcanică, iar ultima treime se parcurge aproape exclusiv pe cabluri. Traseul este bine marcat, practic din orice loc se poate găsi ușor calea de urmat. NU recomand abordarea acestui vârf pe timp de ploaie sau vânt puternic. Se poate merge în adidași cu talpă aderentă, însă obligatoriu fără nici un bagaj în mână, porțiunea finală necesitând uneori ambele mâini libere pentru a realiza regula celor trei puncte de sprijin.

Deși urcarea poate fi considerată moderat dificilă, odată ajuns sus pe vârf peisajul îți taie respirația și face ca tot efortul urcării să fie dat uitării imediat. Sotistul se găsește mai sus cu câteva sute de metri decât orice altceva împrejur, iar orizontul vederii se închide jur-împrejur la cca. 100 km. E, poate, o senzație similară cu cea de pe vârful Negoiu din România, de exemplu. Uiți chiar pentru câteva clipe că acest vârf îți va aduce doar… 2 puncte în clasamentul SOTA, hi!

Spațiul este extrem de mic pe vârf, vorbim de nici 100 mp înconjurați de prăpastie din toate părțile. Practic nu am găsit o soluție confortabilă de a instala dipolul meu Inverted V și am instalat verticala Ground Plane a lui Aca. Din fericire, propagarea și prognoza meteo au ținut cu noi și am avut amândoi pile-up-uri consistente, Aca in CW și eu în SSB. În buna tradiție a activărilor SOTA internaționale, steagul ARR a fluturat pe vârful vulcanului alături de steagurile Serbiei si al Uniunii Europene.

Ziua a continuat cu activarea vârfului Suvobor YU/ZS-130, o plăcută recompensă extrem de usor de accesat după escaladarea vulcanului. Și acolo am avut parte de propagare din plin, cu controale variind între 59 și +20 dB la primele ore ale serii. 

La final ar trebui să mai remarc starea surprinzător de bună a drumurilor din Serbia, chiar cele forestiere pe macadam. O să-mi aduc aminte mereu cu plăcere coborârea de pe Suvobor către Belgrad, un drum asfaltat perfect pe creste de dealuri de cca. 30 km și cu o pantă perfect calculată, se pare de niște ingineri nemți. De asemenea, recomand cu plăcere renumita mâncare tradițională sârbească, nu doar foarte gustoasă dar și incredibil de multă. În același timp, foarte ieftină. Un gând bun îl transmit și pe această cale către noul meu prieten Aca YU1CA, îmi va face mereu plăcere să îl reîntâlnesc și să activăm din nou împreună cu ceilalți prieteni ai noștri sotiști. Ne-am făcut planuri de viitor, așa că urmăriți-ne: noi aventuri în SOTA vor urma în curând!

Câteva link-uri utile:

https://www.telegraf.rs/zanimljivosti/zabavnik/2929982-vulkanska-kupa-usred-srbije-lava-spava-ispod-ostrvice-a-niko-ne-zna-kada-ce-se-probuditi-foto (se poate traduce in Chrome de ex.)

https://www.youtube.com/watch?v=pSGtC5_rbXc

Sorin YO2MSB

Categories: SOTA

1 Comment

Paul · August 17, 2019 at 10:51 am

Felicitari si la mai multe, 73

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *